Casa cu stafii. Legendă.

    În Brăila există sute de legende şi istorioare , cele mai multe dintre ele petrecându-se  în casele inpunătoare din centrul vechi al urbei. Dacă stai să asculţi poveştile încântătoare ale bătrânilor, ce erau doar nişte copii când acestea erau cunoscute la fiecare colţ, sau pe care le-au prins din zbor de la fraţi ori părinţi, vom fi uimiţi de ceea ce auzim. Acum vă voi spune doar una dintre ele, dar şi cea mai stranie dintre toate.

    Se întâmpla la începutul secolului trecut, când pe strada Misitiilor încă se mai stabilea preţul grăului pentru Europa. La acea vreme, domnul Mavrocordulas, unul dintre importanţii negustori greci de grâne ai timpului, construieşte una dintre cele mai impunătoare case din Brăila. Din afară  nu puteai vedea decât stilul arhitectural deosebit, însă dacă aflai ce se petrece în interior, te-ai fi îngrozit. Voica, femeia de care se îndrăgostise nebuneşte grecul ,îşi găsise un amant între servitorii săi. Nu se ştie ce a împins-o la adulter. Să fi fost faptul că se simţea prea singură în timpul partidelor de vânătoare ale soţului, sau să fi fost diferenţa mare de vârstă între ea şi bărbatul ei? Asta nu o poate spune nimeni.

    Mavrocordulas era măcinat de gelozie. Şi cum ar fi putut să nu fie dacă avea aşa o nevastă frumoasă. Într-o zi se hotărâ să pună capăt acestei frământări sufleteşti şi anunţă pe toată lumea că pleacă la vânătoare. Era lucru cunoscut că boierul era împătimit al vânătorii, însă era o iarnă grea, iar în acea zi viscolul nu se oprii nici o clipă. Această plecare ridică câteva semne de întrebare, însă în acea după-amiaza negustorul era în sania lui pregătit de drum.

    Negustorul îşi urmă planul, şi după ce aşteptă căteva ore într-un han de la marginea oraşului se întoarse acasă pe neaşteptate. Intră încet, şi se îndreptă spre iatacul soţiei . Aici îi găsi pe Voica, scumpa lui soţie, şi pe amantul acestuia, unul dintre servitori. Cuprins de o furie oarbă, îi împuşcă pe amândoi. Se mai spune şi că i-ar fi găsit stănd pe jos, pe o blană de animal, căci slugile vorbeau că au primit ordin să ardă o astfel de blană însângerată.

    După toate cele întămplate, Mavrocordulas plecă din ţară . După câţiva ani, se auzea cum că acesta se stabilise în Elveţia, iar la scurt timp s-a dus vestea că s-ar fi sinucis. Dar despre frumoasa Voica nu a mai ştiut nimeni nimic.

    Până în 1957, când a devent cămin de bătrâni, casa a avut mai mulţi proprietari, dar nimeni nu a putut sta în ea mai mult de câteva luni. Prin  ’80, vila a fost consolidată, iar ramăşiţele unei femei împuşcate în cap au fost descoperite atunci. Unii spun că osemintele se aflau zidite în unul din pereţii casei; alţi că erau îngropate pe alee. Însă nimic nu e sigur. Regimul de atunci a interzis discutarea acestei descoperiri. Se mai spune că muncitorii care au făcut macabra descoperire – au găsit scheletul într-un zid – au primit ordin să facă oasele îngrăşăminte pentru florile de pe alee, iar la scurt timp l-au dezgropat şi l-au predat autorităţilor.