Vulpea la oras

O vulpe, in cautare de o viata mai usoara, pleca din padure spre oras. Auzise ea o pasare care se lauda ca s-a plimbat prin oras, si acolo a gasit tot felul de graunte puse de oameni pentru pasari.

Pe drum se intalni cu un vulpoi mai batran, care trecuse prin multe, si care plecase si el odata la oras. Acesta o saluta:

– Buna ziua, vulpito!

– Buna ziua, vulpoiule!

– Incotro mergi atat de tantosa?

– Pai, raspunse aceasta, ma indrept catre oras, caut un trai mai usor.

– Doamne, doamne, ce ganduri sunt astea? Esti inca tinerica si gandesti stramb. Daca pleci acolo in cautare de viata usora, sa stii ca nu faci bine. Lumea oamenilor nu e la fel ca a noastra. In primul rand graiul nostru nu seamana cu al lor, iar in al doilea rand sunt multi oameni rai. Nu ai sa gasesti in niciun caz ceea ce cauti tu, ba din contra, ai sa gasesti o viata total opusa asteptarilor tale. Nu face greseala de a pleca. Aici esti libera, acolo nu vei fii!

– Vulpoiule, stiu ca vorbele tale sunt intotdeauna intelepte, dar acum cred ca te inseli.

– Fa ce crezi ca trebuie sa faci, dar cand o sa ajungi acolo o sa imi dai dreptate, ai sa vezi.

Astfel isi lua la revedere de la vulpoiul intelept, si pleca mai departe. Cum drumul era lung, petrecu noaptea intr-o scorbura nelocuita. Pe timpul noptii, nu putu sa doarma, astfel ca prin minte ii treceau tot felul de ganduri:

” Doamne, si daca vulpoiul o avea dreptate, ce am sa ma fac. Daca dau peste unul din acei oameni rai si nu am sa ma mai pot intoarce acasa? Cum o sa ma descurc eu singurica? Am mai auzit ca acele constructii ciudate pe roti care au calcat-o pe verisoara mea si i-au rup piciorul, sunt multe in oras. Si daca oameni se poarta frumos doar cu pasarile si cu acele rude indepartate ale noastre, caini, ori cu acele fiinte fiinte rasfatate, pisicile. Cand s-a ratacit una prin zonele noastre era disperata, nu stia ce sa faca. Spunea ca in urbe se descurca, dar ca in pustietatea in care traim noi, nu . ”

Insa isi alunga rapid aceste ganduri negre: ” Dar, oare de ce imi fac atatea griji? Vulpoiul acela batran doar a vrut sa ma sperie. Atat si nimic mai mult. Cu siguranta o sa ma descurc, doar n-oi muri. Daca pisica aia fandosita se descurca acolo, ei de ce n-as face-o? Cu ce e ea mai presus de mine? Cu nimic! ”

Dar ea nu stia ce avea sa o astepte. Mai tarziua vea sa afle ce ii pregateste destinul, astfel isi va da seama de greseala pe care a facut-o parasindu-si „tinuturile”.

Ajunsese in suburbiile unui orasel tocmai cand se innoptase, astfel ca totul era linistit. Moarta de oboseala se culca intr-un tufis in fata unei „cutii de beton”. Dimineata, in zori, se trezi speriata de o voce grosa ce maraia amenintator.

– Mrrrrr! Ce cauti aici? Nu stii ca asta e teritoriul nostru?

Cand deschise ochii vazu o haita de vreo douazeci de caini ce o priveau foarte urat, si care parca asteptau doar un cuvant din partea celui care a vorbit pentru a o sfasia.

– Imi pare rau, domnule catel! se scuza ea timida si speriata. Nu stiam, am venit aseara de la un drum lung , si m-am culcat fiindca eram moarta de oboseala. Nu stiam ca incalc teritoriul cuiva.

– Sper sa fie asa, si sa nu incerci sa te instalezi aici, ca va fi vai de blana aia a ta lucioasa. Uite, ca sa vezi ca sunt bun la suflet, o sa-ti las trei minute sa dispari din imprejurimi, altfel va fi vai si amar de tine.

Vulpea se conforma rapid, si o lua la fuga cat putu de repede. Acum ca era zi, vedea totul mult mai clar, dar cu siguranta i-ar fi placut mult mai mult sa ramane noapte si sa nu vada tot ceea ce am sa va relatez.

Toti oameni pe care ii intalnea o ocoleau speriati, ori o alungau cu brutalitate. Cum nu mai mancase de aproape o zi, ii era foame de nu mai vedea bine. Se apropie de un barbat ce hranea niste pisici, insa acesta o alerga. Se ascunse intr-un gang si se gandi la tot ce ii spusese inteleptul vulpoi. Ce bine ar fi fost! Nu ar fi mai tratat-o nimeni ca pe un gunoi si nu s-ar fi mai ascuns acum intre ghenele de gunoi, moarta de foame si de frica!

De foame, a mancat niste resturi de osisoare de pui. Doamne, ce bun era puiul! Fata morgana o facu sa vada in fata ochilor puiul proaspat, unul din aceia cu care se ospata seara impreuna cu mama si fratii ei.

Cand incepu sa se insereze si strazile sa fie cat de cat linistite, pleca pe drumul pe care venise pentru a se intorce acasa. Pentru a se ascunde de grupul de catei care o alungase, intra prin spartura . Cand se linisti pentru ca trecuse pericolul, se uita in jur sa vada unde intrase. Astfel observa ca se afla untr-un loc in care toate animalele erau inchise in custi. Cum nu era nimeni prin preajma, hotara sa faca o tura. Vedea ea ca toti se uita ciudat la ea, insa nu reusea sa isi dea seama de ce. Intr-un sfarsit, gasi o cusca in care vazu niste vulpi ce se infruptau dintr-o bucata de carne. Intreba politicos:

– Ma scuzati, dar de ce sunteti inchise? Intre timp ochii ii curgeau dupa bucata de carne pe care o mancau acestea.

– Buna. Cum ai ajuns aici? Vad ca iti e foame…

– Am venit la oras in cautare de o viata mai buna, dar m-am inselat. Daca nu te superi, imi poti da si mie o bucatica din mancarea ta?

– Sigur, dar intoarce-te de unde ai venit, si asta cat mai repede!

– Dar voua va e atat de rau aici? Vorbea cu gura plina, foamea facand-o sa uite de maniere. Vad ca aveti si mancare, si un loc unde sa dormiti si nu cred ca va fugareste cineva sau se poarta urat cu voi.

– Trebuie sa sti ceva. Noi nu suntem libere, pe cand tu esti!- ii spuse una din surate. Pleaca de aici pana cand nu e prea tarziu! Pe noi ne tin inchise aici si lumea vine si ne fluiera, se holbeaza la noi. Mancam doar cand ne dau ei, si nu putem pleca, nu putem umbla libere. Nu e o viata pe care sa o doresti nimanui.

– Multumesc pentru mancare, nu stiu cum sa va rasplatesc pentru asta. Si cred ca o sa va ascult sfatul, o sa ma intorc in padure. Am facut odata greseala de a nu asculta de cei care stiu mai multe si acum regret. Nu o voi mai repeta.

Astfel, se intoarse in padure. Le povesti tuturor prin ce peripeti a trecut, si ii promise vulpoiului intelept ca va asculta totdeauna de el de acum inainte.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amuzante, funny, Uncategorized, zambete și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Vulpea la oras

  1. Pingback: ARDEI IUŢI LA MIRĂSLĂU | Micul Scriitor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s