Tratament inovativ

– Ma doare diafragma! De ce?
– Ai respirat prea mult! 😀
– Si ce trebuie sa fac sa nu ma mai doara? :l
– Nu mai respira! :))
– Da’ nu pot sa nu mai respir!!!
– Te ajut eu! =))))

Un inceput vesel de martie

Cu ocazia zilei de 1 martie, Sabrina (sora mea, pentru cei care nu o stiu) a avut de facut cateva martisoare handmade, ori pe acolo. Asa ca in seara de 29 februarie stateam sa coc inimioare!!! De ce? Pai stati sa vedeti doar ce minunatii de martisoare homemade am facut:

Dar stati sa vedeti cum m-am amuzat in toate etapele „creeri” acestor „opere de arta”…

 

P.S. : „Imi pare rau ca acest post a aparut atat de tarziu (10 marie) insa wordpress-ul mi-a facut ceva figuri, asa ca…”

 

Nebunie

Iubesc viata. Imi place sa traiesc, sa fiu inconjurata de oameni, de prieteni mai ales. Incerc sa fac fiecare zi diferita, sa ma bucur din plin de ea si sa zambesc, mult … imi palce sa ma alint si sa ma comport ca un copil, sa vad totul in culori cat mai vii. Cand ma intristez sau sunt melancolica, „efectul secundar” al toamnei care in mintea mea este echivalenta batranetii, ma uit pe geam sau in jurul meu. E imposibil sa nu gasesc un motiv de veselie chiar si in umbrele schitate de copaci pe covorul de frunze sau in falfaitul charaghios al urechilor unui catel cand alearga.

Alteori, cand afara nu pot zari decat intunericul aspru , deschid laptop-ul si pun muzica, versurile mele preferate in care ma regasesc cel mai bine,  si ma gandesc la ziua care tocmai a trecut. Glumele idioate si momentele in care am fost nervoasa ma fac sa zambesc (ma intreb oare ce si-a imaginat bietul om cand ma vazut asa, cu capsa pusa? probabil mi-a dat in mintea lui si o trimitere pentru spitalul 1), de  fata unor persoane  amuzante rad ca o nebuna, singura, iar uneori ajung sa imi amintesc cate ceva ce ma face sa doresc sa nu fi inceput sirul acesta de rememorari. Mai ales cand revad ingrijorarea sau frica de pe fata unora si imi revine in minte adevarul despre aceasta viata si imi dau din nou si din nou seama cat de grea, neplacuta si nedreapta poate fi . Atunci imi doresc sa am un loc numai al meu, undeva departe de toate acestea, intr-o zona inca virgina, unde sa ma duc si sa nu ma gaseasca nimeni; sau vreau sa ma mut intr-un loc in care ritmul vetii sa nu mai fie atat de alert, undeva unde sa poti avea un trai decent si fericit, unde fiecare mica bucurie a cuiva sa devina sarbatoare si fiecare gest marunt sa fie important. Insa sunt constienta ca un astfel de loc nu exista.

Acum sunt constienta ca voi vorbi ca o adevarata „realista”, dar mie personal mi se pare ca spusele mele vor avea un inteles, iar metafora va fi una plastica pana la urma, asa ca sper ca toata lumea va intelege ce urmeaza sa spun. Azi la ora de chimie mi-am zis: ” la alcani exista n-butan (normal butan) si altele asemenea, umanitatea insa ar trebui sa primeasca un „N” de la NEBUNIE.

Ingrijorarea a devenit un sentiment care nu poate lipsi de pe ordinea de zi, altfel e ceva in neregula cu tine. Stresul pune stapanire pe noi si isi infige ghiarele tot mai adanc, cautand „carne” tot mai „proaspata”. Deunazi un coleg a incercat sa faca o gluma cu mine – nu foarte reusita dar nici nu atingea pragul inferior al idioteniei – iar eu mi-am iesit din fire imediat, incercand sa-l pun la punct. Normal ca el s-a amuzat, asta fiind si reactia normala cand intalnesti o astfel de atitudine. Acum imi dau seama, dar atunci nu realizam ca exagerez, ca ma manifest cam nebuneste.

Asa ca voi afirma cu cea mai mare seninatate ca in  lumea in care traim cel mai altruist om ajunge sa devina cel mai pesimist, iar cel mai prietenos ajunge sa devina cel mai circumspect. Iubirea si prietenia au devenit sinonimul interesului iar cuvantul  normal nu mai exista in vocabular.

Feminism? In ce sens? Nu!

Fetele de varsta mea incep, inca de pe acum, sa fie adepte a feminismului, dar intr-un mod radical, nu oricum. Ingeleg dorinta de a vrea sa devii o femeie independenta, dar asta nu inseamna ca daca ti-a deschis usa a incercat sa isi arate superioritatea, ci dimpotriva,  acesta este un semn de cavalerism si buna crestere.

Sunt de acord ca femeia este egala barbatului si ca ea trebuie sa fie independenta de acesta, nu dependenta, insa asta inseamna sa muncesti si sa te intretii singura, sa fii pe picioarele tale . Inseamna sa poti lua singura o decizie, dar sa fi si destul de inteleapta incat sa asculti si sfaturile ori parerile altora inainte de asta.

Nu cred ca daca te ocupi de treburile gospodariei arata ca esti inferioara sotului/iubitului; consider ca dovedeste ca esti harnica si doresti sa traiesti intr-un mediu ordonat, nu intr-o cocina unde nu poti gasi nimic in debandada generala. Nu este injositor sa speli vasele, cu toate ca nu ma vad peste cativa ani facand-o, pentru ca pur si simplu nu imi place sa le spal, la fel cum nici nu imi pot inchipui sa imi spele altcineva rufele (chiar daca asta inseamna sa le puna doar in masina de spalat) deoarece vreau sa le stiu curate si sa nu ma gandesc ca a amestecat cumva ciorapii cu lenjeria intima, ori hainele albe cu celelalte colorate.

Daca e sa luam sensul din DEX al cuvantului „feminism”, acesta este foarte clar, o miscare sociala care sustine egalitatea (in drepturi) dintre femeie si barbat. Atunci de unde aceste idei pe care le-am prezentat mai sus si care mie mi se par absurde? Poate ca nu toata lumea intelege in acelas mod cuvantul egalitate?  Poate unele considera  nu mai esti egala barbatului daca sti sa te porti, esti mai delicata si nu injuri, si devi egala lui daca folosesti aceleasi invective ca un camionagiu ?

” Ce prostie! Ca si cum (…) a permite unui barbat sa deschida si sa inchida usa pentru mine ar fi ceva ce umileste conditia mea de femeie. De fapt, imi place la nebunie cand un barbat imi deschide usa; comform etichetei e un fel de a spune :«Femeia aceasta are nevoie ca eu sa fac asta, pentru ca e fragila», dar in sufletul meu scrie :«Sunt tratata ca o zeita, sunt o regina». ( Paulo Coelho – „Vrajitoarea din Portobello”)

Daca trag linie si imi adun gandurile pot sustine ca nu sunt impotriva feminismului, dar nu trebuie sa intelegem acest curent gresit  ducandu-l la extreme. Ceva mai sus , in explicatia pe care am dat-o acestui cuvant, am pus intre paranteze „egalitatea (in drepturi)” caci multi sar peste aceasta parte a definitiei si uita ca cele care au pus bazele acestui curent isi cereau dreptul la gandire libera, la vot, si doreau sa poata avea acces la studii si sa practice profesii care le erau interzise, cu toate ca ar fi fost la fel de capabile ca si barbatii. Iarasi, nu trebuie sa uitam acestea doreau sa fie respectate.

Un gest

Ieri aşteptam în faţa unui magazin . În lipsa unei ocupaţii mai deosebite am început să fiu atentă la furnicarul  din jurul meu. Cei mai tineri erau tot pe fugă, fără să observe nimic în jur; ceilalţi, mai învârstă schimbau nişte replici de politeţe şi plecau la treburile lor. Doi copii, la vreo cinci anişori, ieşiseră din alimentară cu un pumn de bomboane fiecare şi făceau schimb între ei.

La câteva minute,  apare o maşină a jandarmeriei şi coboară din ea trei bărbaţi şi o femeie în uniformă. Doi dintre ei ,care aveau mai mulţi ani în spate,intră primii, apoi celălalt o lasă pe fată înainte şi un alt domn,ce aştepta de ceva timp să iasă. Aceştia doi din urma nu aveau mai mult de treizeci de ani.  Ea cumpără prima şi iese rapid. În urmă rămân ceilalţi, cu tânărul care , cu toate că părea hotărât ce să ia, nu se băga în faţa celorlalţi doi care se ciondăneau din motive puierile. În sfârşit, disputa încheiată şi cumpărăturile făcute, ies toţi trei.

La uşă, un copil îşi aştepta tatăl, uitându-se cu interes la toţi cei care treceau pe lângă el. Însă nimeni nu prea părea să îl observe căci se cam înpiedicau de el. Numai tânărul jandarm îl ciufuleşte prieteneşte şi îi recomandă cu blândeţe să se aşeze puţin mai în colţ să nu cumva să fie lovit. 

Văzând toate acestea, mi-am dat seama că aceste gesturi micuţe faţă de semenii tăi te fac mai uman şi cu timpul te postează pe un piedestal deasupra celorlalţi. Şi de ce ai nevoie pentru asta? Doar de puţină bunăvoinţă şi cei şapte ani de acasă.